Sick

(M3):

Îmi cer scuze pentru absenţa îndelungată, dar am fost foarte ocupat în ultimul timp. De asemenea, am trecut şi prin multe schimbări în această perioadă. Schimbări care, mai târziu, îmi vor defini personalitatea. Ce poate face un om de 18 ani când se confruntă cu atâta nou deodată? Plus că e mai tentant de încercat decât o ţigară pentru un copil de 14 ani care n-a fumat niciodată. Aşa că... mă las dus de val. Am senzaţia că eu nu trebuie să fac nimic, pentru că toate aceste lucruri mi se oferă "pe tavă".
Vreau să vorbesc un pic despre Alexa. A avut mari probleme azi (dar şi ieri). Îmi povestea, cu tonul acela afectat, că s-a sculat la 9 şi ceva, aproape 10, cu foarte mare greutate, că după ce a mâncat obişnuitul mic dejun, cu o urmă de sickness în înfăţişarea şi comportmanetul ei, s-a aruncat neajutorată în pat. Era 11... şi nu putea face nimic. Se învelea, se ascundea speriată în pătură şi se simţea vinovată că nu se putea apuca de muncă. Doar la ora 2 p.m. fix s-a putut scula ceva mai senină. Abia atunci şi-a permis să se dea jos din pat pe bune. Concluzia e ca i-au trebuit mai mult de 4 ore (doar pe ziua de azi) ca să întoarcă pe toate părţile o amintire recentă. Şi cât de mult a influenţat-o! Doamne, dacă ştiam că El poate crea atâtea probleme, îi interziceam să-i mai dea Alexei atâta importanţă.

Alexa, îmi cer scuze că-ţi complic viaţa :( . Nici nu ştiu ce-ar trebui să fac de aici încolo. Să-l omor pe El (nenorocitul!) sau să-l las să o facă fericită din când în când, dar cu menţiunea că ea va suferi câteva zile după aceea? Dacă eu nu ştiu ce să fac, ea probabil că ştie şi mai puţin. Nici nu cred că vrea să ia o decizie, şi preferă să se lase condusă de instincte. Oare sunt echitabile alegerile ei?

(blanche):
Gândisem că o să termin acest post cu o tentă mai sexuală, dar nu pot. E prea mult sickness în aer. Mă doare... :(